Morala fiind pusă pe tapet, şi netrăgând vreo concluzie, privirea mi-a fost captată, amuzamentul a fost strârnit, dinţii dezveliţi şi bliţul declanşat. Ce am găsit „La iepurică” nu îţi spun, te las să descoperi tu, dacă se întâmplă să treci prin Petroşani :))

Mult prea puțin se discută și despre modul de a face presă al jurnalistului Dan Diaconescu: apariții contra-cost ale politicienilor, știrile senzaționale în fapt non-știri, mizeria umană, scandalul ca prezență constantă în emisiunile unde ”nici nu știați ce pierdeați”. Vorbim de un model de presă tabloidă pentru care noțiunea de responsabilitate civică nu există, singurul zeu fiind audiența și profitul, un model pe care Dan Diaconescu l-a adus în mainstream. Nu e doar cazul României bineînțeles și dacă vă uitați la documentarul Videocracy despre cazul italian veți găsi multe asemănări cu peisajul românesc. Tabloidizarea, concentrarea proprietății media, datele incerte despre proprietari, imixtiunea politicului cu media fac parte din caracteristicile unui model de presă specific statelor din Sudul Europei (Hallin&Mancini ”Comparing media systems”).

Știrea nu este însă dacă DD e jurnalist sau nu, dacă OTV e o televiziune respectabilă, dacă DD e pedepsit de către Băsescu șamd. Știrea este dacă un jurnalist a șantajat sau nu. Pentru media tabloidă însă acesta e doar un detaliu.

p.s. Inspirație de la Sorina Matei

UPDATE 2: Oricum media este din nou în pole-position la misoginism prin știrea de la Realitatea în care doamna Motoc este numită sexy-judecătoare

Nu îmi propun cine știe ce analiză politică a acestor alegeri pentru posturile de judecători la Curtea Constituțională atâta timp cât argumentele din lupta politică sunt de genul acesta. E cazul însă să privim și din altă perspectivă această numire: prima femeie care ajunge la această instituție și primul outsider pentru care postul la CCR nu e o  sinecură la încheierea unei cariere politice. Nu o cunosc personal pe doamna Motoc și tot ce știu despre ea am aflat de pe site-ul personal și pagina de facebook, CV-ul ei este însă impresionant și te face să te întrebi de ce ar vrea cineva cu o carieră la apogeu în instituțiile internaționale să vină la mult-hulita și controversata Curte Constituțională românească.

Bineînțeles că deja s-au găsit destui contestatari și am rămas șocată când pe Antena3 acum câteva zile știrea despre această candidatură era sub titlul ”O propunere atrăgătoare” (nu știu de ce nu am mai găsit-o azi pe site-ul lor). E femeie, e blondă, cum altfel am putea descrie pe cineva care candidează pentru un post de judecătoare la Curtea Constituțională? Așteptam cu nerăbdare și știrea despre contracandidatul doamnei Motoc, domnul Teodor Meleșcanu cu titlul, cum altfel, ”O propunere la înălțime”. Nu a fost cazul așa cum probabil vă imaginați. Reflexele misogine în a judeca o femeie sunt mult prea bine înrădăcinate.

Când eram mică obişnuiam să-mi cumpăr toate ziarele şi revistele sportive pe care le găseam la chioşcul din faţa blocului, în preajma unui campionat mondial sau european. Cel mai des contestam pronosticurile (pentru că Anglia nu era niciodată considerată marea favorită) şi savuram articolele în care se făceau prognoze de tipul mari vedete la campionat, revelaţia competiţiei, dezamăgirea suporterilor, marii absenţi ş.a.m.d.

Între timp am crescut dar nu joc la casele de pariuri. În schimb, mi-am propus să-mi dau şi eu cu părere aici pentru că nu mă costă nimic, eventual îmi şifonez reputaţia de „cunoscător” într-ale fotbalului. După zeci de calcule pe hârtie şi trasat învingătoarea meciului 49 cu învingătoarea meciului 50, învingătoarea meciului 55 cu învingătoarea meciului 56 m-am aiurit de tot aşa că am dat cu banul:

Semifinaliste: Argentina, Anglia, Brazilia şi Spania

Marea dezamăgire: Germania. Iniţial aş fi vrut să spun Argentina, dar cred că până la urmă le va ieşi jocul.

Portugalia cred că va fi eliminată în optimi în timp ce Paraguay o să dea multe bătăi de cap: în preliminarii a învins atât Argentina cât şi Brazilia. Surpriza campionatului posibil să fie, totuşi, Serbia (nu ştiu dacă mai e chiar aşa mare surpriză când deja toată lumea se asteaptă să facă o surpriză). Franţa momentan este o enigmă chiar şi pentru mine, să vedem cum termină astăzi meciul împotriva echipei lui Forlan. Spania stă al naibii de bine în pronostricuri. Neînvinsă de ceva ani în Europa, echipa lui del Bosque pare că s-a descătuşat odată cu triumful de la Euro 2008. La Roja a demarat în trombă în turneul de calificare obţinând 30 de puncte la finalul demersului din tot atâtea posibile, urmată de selecţionata albionului :D

Englezii tot aşteaptă de 44 de ani să recucerească trofeul suprem, eu aştept doar de vreo 12 ani încoace. Marele absent de la campionat este evident David Beckham (prietenii ştiu de ce), aşa că speranţele stau în perechea Gerrard-Lampard. Nu mai vorbesc de cât de îmbătrânită e echipa, sper în forţa lui Wayne Rooney, golgetter-ul turneului de calificare.

Şi pentru că nu e sănătos să pornesc la luptă doar cu o echipă, mă uit la TV cu inima strânsă şi când joacă Portugalia, pe care o aşteaptă un meci greu încă din grupe, împotriva Braziliei, dar o să fie tare interesant!

Pe final de discurs… Ce vreau să văd la acest CM?

Biciclete, baloane, foarfece, samba, televizoare sparte şi folha seca.

Săptămâna trecută am luat parte la o întâlnire despre participarea femeilor în politica românească organizată de UNDP și ANES. Una din liniile de discuție acolo a fost dacă femeile nu sunt mai prezente în politică pentru că nu au susținerea financiară necesară sau pentru că ar fi promovate datorită unor interese de partid cu rădăcini misogine. Răspunsul e undeva la mijloc, mai ales că în mediul de afaceri femeile sunt destul de bine reprezentate în România.

Și așa ajungem la cazul american. Partidul Republican de acolo, nu tocmai un promotor al mișcării feministe (democrații și-au asumat practic acest rol), a făcut istorie ieri nominalizând o femeie să candideze pentru postul de guvernator al Californiei, Meg Whitman și una pentru poziția de senator, Carly Fiorina. Ambele s-au remarcat prin cariera lor în afaceri, ca șefe la Ebay și HP, având acum o susținere financiară substanțială în campanie. California e și un caz special, fiind un stat tradițional democrat și poate tocmai de aceea republicanii au preferat femei, să mai șteargă imaginea de conservatori. Au câștigat pentru că sunt femei și alegerile din 2008 au arătat importanța votului feminin sau pentru că au avut susținere financiară mai mare decât contra-candidații lor (n.b. bărbați)? Un pic din amândouă probabil, dar decisiv cred că a fost argumentul financiar.

Ce ar putea învăța și partidele de la noi din acest exemplu? Că poate nu le-ar strica să arunce un ochi și spre lumea afacerilor feminină atunci când își fac recrutările. Bani la partid nu aduc doar bărbații, așa cum bani acasă nu mai aduce doar soțul. Și s-ar alege cu niște candidate cu șanse, bani și neuroni funcționali.

In prezentarea evenimentului se foloseste afirmatia ca ‘’Problemele sunt multe, dar nu avortul este soluţia.’’…which I totally agree with.  Problemele sunt foarte multe chiar….de la banii pentru cresterea copilului, la blamul public si nu numai(poate fi si din partea familiei), pana la lipsa dorintei unuia din parinti de a participa la cresterea copilului. Dar problemele sunt mai ales la nivelul mentalului si al perceptiei alterate in opinia mea, despre ce poate insemna un copil, vazut de regula obstacol, piedica, problema. Da, se poate spune ca vorbesc fara sa fi avut un copil, sa stiu ce inseamna asta. Asa e. Insa in situatia asta sunt si foarte multe femei care decid sa faca avort, femei care nu au avut un copil. S-ar putea ca folosirea termenul de ‘’decid’’ sa fie prea mult, deoarece exercitiul luarii unei decizii implica cunoasterea in primul rand atat a argumentelor pro, cat si a celor contra, si doar mai apoi punerea in balanta a acestora.

Chiar discutam zilele trecute cu cineva despre faptul ca un copil ce apare pe lume acum in perioada de criza, nu apare tocmai intr-un moment bun si ca ar fi interesant de facut o statistica referitoare la rata avortului in aceasta perioada, mai ales avand in vedere ca una din masurile de austeritate luate de actualul Guvern implica si reducerea indemnizatiei pentru cresterea copilului.  Si totusi …vorbim de un copil. Un copil e doar un consumator? Mie una mi se pare ca acest tip de argumentare e  ca si cum ai zice ca ti s-au redus banii pentru anumite cheltuieli…deci nu iti mai poti permite acest lucru, un produs. WTF? :) Un copil e o fiinta umana, firstly(nascuta sau nenascuta). Apoi e vorba de faptul ca un copil e consecinta actiunilor tale, e copilul tau….a te transforma dintr-o data intr-un factor de decizie impartial e putin cam inuman si chiar ipocrit. Personal, cred ca decizia de a renunta la un copil se ia mult prea usor in Romania. Tot pe site-ul celor de la Pro Vita am gasit niste statistici care ne spun ca rata avortului in Romania a variat dupa ’90 intre 70% (imediat dupa ’90) si 35%(mai recenta): http://www.provitabucuresti.ro/Date-si-statistici/statistica-avort-romania.html Sunt niste cifre care, zic eu,  ar trebui sa ne dea de gandit. Pe de alta parte nu cred ca interzicerea prin lege a avortului e o solutie. Interzicerea, lipsa libertatii de alege, produce efectul de intarire a sentimentului ca ai un copil nedorit. Mai mult,  interzicerea nu stopeaza pana la zero fenomenul. Dimpotriva, dupa cum bine se stie din perioada de dinainte de ‘90, datorita realizarii pe ascuns, in conditii improprii, a avortului in multe cazuri se pierdea nu o viata, ci doua: a copilului si a mamei. Solutiile sunt mai degraba schimbarea atitudinii noastre fata de copii, imbunatatirea politiciilor sociale de protectie a copilului, cresterea campaniilor de educare si informare in privinta a ce inseamna un avort, planning familial etc .

Multi ani copiilor si  tuturor ce se simt copii :)

• Un nou partid de centru-dreapta axat pe personalități respectabile la nivel european are șanse de a fi performant pe termen scurt. Am mai scris despre nevoia unui nou URR în România și despre șansele unui GERB ca în Bulgaria. În România un asemenea scenariu ar putea apărea după congresul PDL de anul viitor când o eventuală înfrângere a oamenilor sprijiniți de Traian Băsescu ar putea duce la formarea unui nou partid din care să facă parte oameni ca Monica Macovei, Sever Voinescu, Cristian Preda, Theodor Stolojan, Roberta Anastase, Raluca Turcan, Anca Boagiu, Traian Ungureanu, etc.
• În perioade de criză politică și economică cum a fost în Cehia în 2009 și cum este în România acum sprijinirea de către toate forțele politice a unui guvern de tehnocrați cu mandat limitat poate fi o soluție bună. Republica Cehă a rămas stabilă din punct de vedere economic deși deficitul bugetar este aproape de 6%. Toate partidele au agreat deja un plan prin care în 2012 acesta să fie redus la aproape 4%. Deși nu se poate spune că scena politică cehă este una puțin tensionată, este admirabil că în astfel de situații dificile se ajunge la un consens pe politicile publice necesare.
• Sistemele proporționale produc din ce în ce mai mult scene politice largi, cu partidele mari suferind pierderi importante. Cele 2 partide ”mari” din Republica Cehă fac puțin peste 50% în sondaje deși în mandate vor face probabil mai mult. Relativ la România, este posibil ca o întoarcere la sistemul de vot proporțional pe listă să conducă la pierderi importante în cazul PDL și PSD, mai ales dacă concomitent apar și noi partide de tipul TOP 09.
• Partidul mare de dreapta ceh ODS este un caz atipic de pierzător pe perioada crizei economice la nivel european. În general partidele conservatoare au primit girul populației din 2009 încoace, fapt demonstrat în primul rând de rezultatele din alegerile europene și mai apoi de triumful Conservatorilor în UK sau al Fidesz-ului în Ungaria. Traiectoria ODS ar putea reprezenta un semnal de îngrijorare pentru PDL, mai ales că și Cehia este dominată de un președinte autoritar care provine din rândul acestui partid, euro-scepticul Vaclav Klaus. Probabil ODS plătește încă de pe urma eșecului din 2009 când au fost înfrânți de moțiunea de cenzură a social-democraților chiar în momentul în care țara deținea președinția UE. De altfel nici performanța guvernului Topolanek în perioada acestei președinții a UE nu a suscitat opinii prea favorabile la Bruxelles.
• Overall, este interesant de văzut dacă Cehia va întregi coridorul de dreapta în Centrul și Estul Europei după victoriile Dreptei în România, Bulgaria, Ungaria, Țările Baltice și Polonia, sau se va alătura Slovaciei și Austriei  într-o enclavă stângistă în această parte a Europei

Tema indemnizației pentru creșterea copilului nu e una nouă, ea tot revenind în discuție în perioada în care era plafonată șa 600 ron. de anul trecut avem însă prevederea cu alocarea proporțională cu veniturile așa că lucrurile se calmaseră. În contextul reducerilor drastice a veniturilor bugetarilor și ale celor din asigurările sociale, o scădere și a acestei indemnizații era iminentă. Numai că pe surse guvernamentale apare zvonul că se revine la plafonul de 600 ron. șoc și groază la realitatea și antena. mamele fruntașe Lia Olguța Vasilescu și Lavinia Șandru vin să cheme la revoltă. se fac grupuri pe facebook, mobilizări la acțiune. între timp apare o altă viitoare mamă, consiliera premierului, Andreea Paul Vass care spune că cel mai probabil va fi o reducere a cuantumului (nu a procentului) cu 25%. Nu contează însă, revolta continuă.Așa că vineri a fost protestul pamperșilor, iar azi mamele s-au reunit întâi la o ședință pentru a pregăti arsenalul și apoi s-au dus la Ministerul Muncii.

Să ne întoarcem însă la fondul problemei trecut și de data aceasta cu vederea. În primul rând, se tot vorbește despre mame, indemnizație pentru mame, când de fapt vorbim de o compensație pentru părintele care stă doi ani acasă cu copilul. În al doilea rând, nu se pune deloc în discuție perioada acordării acestei indemnizații. Atașez aici parental_2008_09 un paper unde sunt studiate cazurile a 21 de țări în ce privește concediul parental plătit și unde eu nu prea văd unde mai e doi ani această perioadă. În al treilea rând, ca și celelalte măsuri agreate cu FMI și aceasta este una temporară până ne punem pe picioare veniturile și cheltuielile.

Soluția în opinia mea: reduceri cu 15% așa cum se aplică și la celelalte venituri sociale, punerea în dezbatere a perioadei pentru care se acordă și introducerea unor obligativități pentru a încuraja și tații să ia acest concediu.

După câteva zile de incertitudini, ceea ce părea imposibil aproape s-a întâmplat: David Cameron liderul Conservatorilor a devenit prim-ministru ca urmare a unei coaliții cu Lib-Dems. Gordon Brown și New Labour au intrat în istorie, iar David Milliband se pregătește să devină noul lider al Laburiștilor. E suficient să ne uităm la pozele celor trei ca să vedem că e altceva, o nouă generație și UK se pregătește pentru o nouă politică. E primul guvern de coaliție după al doilea război mondial, un guvern care va susține un referendum pentru schimbarea sistemului de vot.

Câte șanse are noua coaliție având în vedere diferențele dintre cele două partide?Boris Johnson, primarul Londrei spunea că e o corcitură dintre un bulldog și un chihuaha sau că Tory ar fi carnea dintr-un cârnat, iar Lib-Dem învelișul cârnațului. Încă nu am găsit documentul care stă la baza coaliției, dar din ce spune presa britanică sunt câteva concesii majore pe care cele două partide le-au făcut: referendumul pe care l-am anunțat deja, posibilitatea Lib-Dem de a nu susține poziția guvernului pe anumite teme cum ar fi indemnizația pentru căsătorie, neacceptarea transferului de suveranitatea sau puteri suplimentare către UE, renunțarea la creșterea limitei peste care se plătește taxa de moștenire. Lib-Dem au negociat foarte bine după cum pare cu 5 membri în Guvern, reprezentare la toate nivelurile și opțiunea referendumului pentru un nou sistem de vot. Pe de altă parte Cameron nu prea avea de ales.

Având în vedere situația economică a UK, cele mai importante vor fi politicile economice și aici găsiți o analiză cum vor fi afectate taxele. Pe scurt, vor fi impozite mai mari pentru cei bogați, reduceri de impozite pentru cei săraci, reduceri de personal din administrație.

Cât despre lista cabinetului, ea încă nu e completă, dar până acum avem așa:

George Osborne, chancellor; William Hague, foreign secretary; Vincent Cable, business secretary; Liam Fox, defence secretary; Ken Clarke, justice secretary; David Laws, chief secretary to the Treasury; Michael Gove, education secretary; Andrew Lansley, health secretary; Danny Alexander, Scottish secretary. Zvoniți, dar neconfirmați: Theresa May, home secretary; Chris Huhne, climate change secretary; Iain Duncan Smith, work and pensions secretary; Dominic Grieve, attorney general.

O singură femeie se pare și un nume destul de controversat pentru că nu a fost shaddow pe domeniu în prealabil. Se pare însă că ambele partide au o problemă cu promovarea femeilor în prima linie și nu prea au de unde alege.

Cameron și Clegg au avut acum prima conferință de presă comună de la care a ieșit în evidență declarația lui Cameron ca răspuns la o întrebare dacă regretă o afirmație din trecut ”My favourite joke? Nick Clegg”. și reacția a fost cam așa: Clegg: ”I’m off”, Cameron :”Come back”  și apoi o teorie despre cum trebuie să îți schimbi dieta, să îți înghiți cuvintele și să mănânci ”humble pie”.

live update pentru situația din UK aici la the Guardian

Şi, să cresc oareşce interes în sufletele dumneavoastră, poftiţi o mostră de publicitate autohtonă, din vremuri în care elefantul era mai de succes decât castorul, sirenele îmbătau bărbaţii mai puţin decât şampania şi libretul CEC îi lua faţa cardului.

Pentru cei interesaţi, expoziţia mai e deschisă până pe 20 mai. Mai multe detalii găsiţi aici.