Rus Sfârșitor vs Rus Sfârșitor

Ca orice artist încorsetat mă trezesc aici pe plaiurile mentei verzi ca un crocodil pe post de buzunar de geantă. Golden eye mi-a răpit cu sălbaticie gura prea slobodă, și irina mi-a desființat frazele alambicate. Dar ca o forță a naturii ce mă aflu voi învinge vicisitudinile căci în fond ce valoare are un scrib care scrie cum vor corpi lui cavernoși însetați de sânge?

Și ca să mă unduiesc către subiect o să încep prin a discuta titlul. Pentru martalogii burtoși ca mine Rus Sfârșitorul este un personaj ce trăia pe vremea când rachita facea micșunele și divertisul umor. Se hrănea cu basca lui otto brehner și cioara lui vasile cantaragiu, și atunci nu era cu siguranță nimic putred în danemarca (cam ca acum). De ce am ales această versiune românească a Kramer contra kramer? Pai ca să descriu o dispută interesantă ce s-a așternut pe crăpătura dintre ani. În colțul albastru Camerun (orice asemanare cu țara este total deplasată) după ce s-a scremut vreme de 5 ani, a decis în sfârșit să iși infigă un supozitor cu glicerină și să impraștie într-o oliță tridimensională un film la fel de original ca a 666-a ecranizare a romeei și julietului. În celălalt colț Bogatașul Gay după 3 filme făcute pe un singur scenariu, de același regizor și cam cu aceeași actori a decis că este momentul să facă o schimbare: un film cu alți actori și fără scenariu.

Dar să purcedem la detaliere; Distribuția și construcția personajelor: la Avatar sunt nește actori decenți în mare, dar cam atât; un mare minus în ceea ce o privește pe Sigourney Weaver care după ce s-a luptat cu alieni ce sângerau acid sulfuric o arde pe post scientist pacifist; nu tu un minigun o rachetă ceva? Personajele construite mediocru, precum întregul scenariu, fără excese, cam ca o ciorbă la plic. SH pe de altă parte îi întreaptă, la capitolul ăsta, cutele anale cu forța unui stalp de înaltă tensiune: distribuție magică, personaje abracadabrante, interelaționate original ce mai la acest capitol a dezvoltat ireproșabil gheul bogătaș. În ceea ce privește idea de pornire amblele se pliază pe povești teoretic consacrate deci echilibrul la acest capitol este absolut. Londra construită în SH este magnifică, London Bridge în contrucție este dea dreptul erotic, deci înca un mare plus pentru gheu mai ales ca avatar o cam dă în bărci: planeta deși ajutată serios de calitatea exceptională a imaginii și mai ales de profunzimea 3d a peisajelor are nește lacune majore. 1. Peisajele nocturne arată ca budoarul unei pițipoance cu culori întratât de țipătoare încat te ustură ochii. 2. Fauna arată în mare civilizat cu o excepție evidentă caii care au doua rânduri de picioare aproape lipite. Cum sucul meu gastric ar fi în stare acele vietăți să facă măcar un pas ce sa mai zic de alergare? 3. Munții suspendați. Ok să zicem că facem compromisul și să acceptam că ar putea exista așa ceva din niste motive dubioase atunci de unde femurala lu videanu curg cascadele acelea? Cineva îmi sugera că apa vine din nori … yeah right.

Și să ajungem la scenariu: gurile rele (și în genere inculte) spun că este un pocahontas cu elfi. Greșeala nu este maximă căci ciorba de ideei din care s-a nascut aduce cu foarte multe dar cel mai aproape este de Dune. Cu siguranță mult mai slab dar folosind o poveste clasică și de succes, James și-a asigurat un scenariu bine balansat deși extrem de previzibil. SH la acest capitol nu exista… seriously masonii care vor să take over the world? Cât de lame poa să fie?
Pe ansamblu deși gheul puctează masiv la anumite capitole absența unui scenariu îl ajută să fie oreșcum egal cu un film de o mediocritate obositoare…dar care vazut 3d resușește să fie impresionant.
LE: aș vrea să cred că absența (bine meritată) de la oscar a avatarului se datorează mediocrității lui absolute dar cu siguranță nu asta este cauza.