Pentru Irina, și nu, nu pentru Margareta Nistor

M-am cugetat, ca orice strateg respectabil, că după 2 posturi magice a sosit clipa să umanizez peisajul. Nu poți sa fi excepțional la infinit și chiar dacă ai energia să fi constant, mai bine te prefaci că o dai din cand în când în când în bară căci astfel cititorii se solidarizează cu tine. Dar să lăsam flasca modestie si pseudoauroironia si să ne vedem de drum.

Știu (da despre tine Irina este vorba) că dupe ce ai vazut titlul vei fi sperat ca o să vorbesc cel putin despre HL sau măcar că o să deființez statueta de luni. Ai dreptate dar nu prea. Adecă despre HL voi vorbi vag iar despre oscaruri doar ca principiu.

Îmi place să cred că sunt genial și că părerea mea este definitorie pentru orice însemnă calitate, moralitate, etică și alte drăgălășenii. Din nefericire atunci când eu ma intâlnesc cu mine și noi ne pregătim să analizam ce am facut și ce vom face și mai ales cand facem efortul să fim onești nu putem trage alta concluzie decât că nu este deloc așa. Dacă ar fi să jucăm mima, cam acum aș zice să rețineți această constatare.

Când vorbești despre o premiere cum este cea de mai devreme mereu exista 2 planuri de raportare. Planul autentic care se referă la mecanismele din spatele unei astfel de evaluări, și planul plebei care simte nevoia să se considere importantă (și toți, inclusiv eu, suntem plebea). Să nu cumva să credeți că folosesc un ton peiorativ când spun că mecanismele din spatele acestei evaluări sunt oneste și legitime. O să va propun o formula care poate fi valida sau nu dar după părerea mea este mult mai legitimă decât altele:

N=[(n/ϒ+Is*ϒ)+α]/2

Unde:
N – este nota finala
n – este nota pentru performanța în discuție
IS – este impactul social
ϒ – este o constantă referitoare la numărul de spectatori
α – este factorul politic

Nu voi incerca sa definesc in amănunt acest sistem si nici să imprăștii date matemtice și împărțeli dubioase în subcategorii (și asta nu că nu aș putea, sau că nu imi este clar ci pentru că nu consider este obiectul acestui post). Este evident că cu cât gama este mai mare, cu atât IS va fi avea pondere mai mare. Când ai la dispoziție un public numeros ideea este să profiți de asta și să transmiți un mesaj. Fie acest mesaj este că rasismul e bullshit, fie că femeile „e powerfull” nu contează așa cum valoarea contează doar pentru că noi cerem un criteriu la care pretindem că avem acces. Eu unul mis onest cu mine însumi; acum dacă din nou am fi la mimă aș comite gestul acela cu arătătorul la tâmpla să vă amintesc de paragraful de mai sus și o să întăresc afirmația spunând (poate harzardat) ca noi si cei ce se invârt în cercul nostru intelectual nu suntem și nu e cazul să ne consideram etalonul absolut al valorii. Si pentru ca v-am tăvălit prin planuri formule si vorbe alambicate o sa încerc să trag o concluzie.

Nu este rău, și nici nedrept ca valoarea să nu fie factorul decisiv într-o astfel de situație. Dar nici nu este o dovadă de prostie să refuzi a înțelege mecanismele reale și să te revolți că tarantino nu a luat oscarul, din contră este o reacție firească, care te umanizează. Oscarul lui HL a fost meritat și legitim, căci IB sau A serious man favoriți mei nici nu aveau ce să caute la un astfel de eveniment. Deci da nu folosesc oscarul ca instrument de selecție dar nici nu consider că aia îs neste obositi escroci și care nu au simțul esteticului și valorii.

(după deverse insistențe am decis că dacă o sa am chef o să public formula detaliată și explicată)