Feminismul corporatist sau ce vedem la alegerile primare de la Republicani

UPDATE: O analiză de la Wall Street Journal

Săptămâna trecută am luat parte la o întâlnire despre participarea femeilor în politica românească organizată de UNDP și ANES. Una din liniile de discuție acolo a fost dacă femeile nu sunt mai prezente în politică pentru că nu au susținerea financiară necesară sau pentru că ar fi promovate datorită unor interese de partid cu rădăcini misogine. Răspunsul e undeva la mijloc, mai ales că în mediul de afaceri femeile sunt destul de bine reprezentate în România.

Și așa ajungem la cazul american. Partidul Republican de acolo, nu tocmai un promotor al mișcării feministe (democrații și-au asumat practic acest rol), a făcut istorie ieri nominalizând o femeie să candideze pentru postul de guvernator al Californiei, Meg Whitman și una pentru poziția de senator, Carly Fiorina. Ambele s-au remarcat prin cariera lor în afaceri, ca șefe la Ebay și HP, având acum o susținere financiară substanțială în campanie. California e și un caz special, fiind un stat tradițional democrat și poate tocmai de aceea republicanii au preferat femei, să mai șteargă imaginea de conservatori. Au câștigat pentru că sunt femei și alegerile din 2008 au arătat importanța votului feminin sau pentru că au avut susținere financiară mai mare decât contra-candidații lor (n.b. bărbați)? Un pic din amândouă probabil, dar decisiv cred că a fost argumentul financiar.

Ce ar putea învăța și partidele de la noi din acest exemplu? Că poate nu le-ar strica să arunce un ochi și spre lumea afacerilor feminină atunci când își fac recrutările. Bani la partid nu aduc doar bărbații, așa cum bani acasă nu mai aduce doar soțul. Și s-ar alege cu niște candidate cu șanse, bani și neuroni funcționali.