Balciul Desertaciunilor la colectia Adevarul
Ceci n’est pas un pipe! Si nici o recenzie a celei mai recente carti din colectia Adevarul (“in fiecare joi numai impreuna cu ziarul Adevarul” → descoperiti voi unde lipseste virgula).
Acesta este un pretext pentru a scrie cateva cuvinte despre minunata colectie. Sau despre publicul acestei minunate colectii. Sau despre minunatii noi. Sau despre Dallas.
Proiectul Adevarul isi propune sa ofere cititorilor sai “100 de opere esentiale ale literaturii universale”, materializate in Biblioteca Adevarul. (Proiect sustinut de TV1000 – always a star at home – pam pam!).
Laudabila initiativa. Cultura pentru mase. Literatura pentru popor. La un pret accesibil. Toate acestea, in absenta efortului de a pasi intr-o librarie. Aparent, si un proiect de marketing de succes (no joke ‘bout it!).
Si se vinde!
Dar cine cumpara?
Pe langa faptul ca ofera literatura universala (top 100!), frumos stivuita la bani putini (desi, totusi, aici se poate discuta un pic, dar parca nu acum), “cele mai bune traduceri”, “text integral al operelor”, mai primim bonus si “coperti din piele ecologica”. Ah, jaaa!
Mai mult, incepand cu volumul 41 (Romeo si Julieta & Hamlet), banala coperta verde (dar tot din piele ecologica), mai primeste si o insertie de ROSU pe cotor.
Pentru cine se vinde?
Inceputul anilor ’90 in Romania. Natiunea este unita. In jurul televizorului. Urmeaza un nou episod din Dallas. Cadru largit cu ferma Ewing. Muzica. Cadrul se strange. JR intra pe usa. In sufrageria imensa este Jock. JR saluta si se duce spre bar (purtand inca palaria pe cap, bineinteles). Pune mana pe carafa cu burbon. In spate, carti (sau cotoare) frumos insiruite. Stop cadru.
O natiune intreaga visa la bunastarea Ewing-ilor. Vom trai si noi ca ei. Poate. Nu am reusit, dar ne-am dorit. Macar o farama din ce aveau. Nu sonda, nu campurile, nu casa, nu banii. Dar macar o parte din interiorul lor. O parte din biblioteca frumos aranjata, background pentru sticlele de bautura.
Colectia Adevarul. In fiecare joi numai impreuna cu ziarul Adevarul.Acum si cu insertie de cotor rosu pe piele ecologica.
Mileul nu mai e la moda. Balerinele chinezesti, pescarul cu peste in undita, cardul de gaste din ceramica s-au spart, sunt prafuite, si, mai grav, nu mai sunt la moda. Sunt de prost gust.
Dar parca erau mai cinstite.
Ah, desertaciune a desertaciunilor! Cine este fericit in aceasta lume? Cine isi indeplineste dorintele sau este satisfacut de reusita sa? (William Makepeace Thackeray)
Noi. Macar incercam, nu?!
3 Comments to “Balciul Desertaciunilor la colectia Adevarul”
Leave a Reply
iti vreau copiii!!!!1 :D
Sa inteleg ca initiativa Biblioteca pentru toti, campanie publica de a impartasi cultura nationala tuturor romanilor inca din timpul comunistilor, se trage tot de la Dallas? Probabil comunistii vazusera Dallas pe nashpa si au zis ca vor si ei colectie d-aia in biblioteca…hihihihih
Bun asa. Am aruncat pescaru si gastele, pana si catzelu de portzolan care-mi era asa drag. A ramas BPT-ul cumparat, sutit, imprumutat sau mai stiu eu cum obtinut de catre bunicu-meu, un cheferist care n-a stat locului toata viata.
Si acum ma intreb, eu cu ce o pot imbunatati? La 23 de ani ma intretin singur si impartasesc o mare frustrare cand ajung in librarii si constat ca nu imi ajunge salariul (si) de carti. Luna asta proprietaru mi-a marit chiria, asa ca renunt si la tigari. Si tot nu-mi ajunge sa-mi iau o carte. Iar peleu’ ecologic nu-mi trebuie. Cred ca o sa le imprumut si eu de pe unde pot si o sa le xeroxez, doar ca sa am informatia. Plozii mei ma vor ura si imi vor imputa faptul ca le-am stricat ochii cu xeroxuri. Iar eu o sa le spun ca n-am avut bani de pele ecologica.